Riscul implicarii

Prozac · Little Emo Data inscrierii: 10/Sep/2007 Mesaje: 2

E o povestire pe capitole. Sa va explic structura...

O ora (spre ex. 3:01) este inceputul unui capitol.

ex: La 2:02 Ion face aia. Se lasa un spatiu, apoi incepe cu un alt personaj (fara ora la inceput). Sper ca ati inteles. Asadar, asta e povestirea.

Marti

Ora 11:45

Se numea Clark Reagen, si pe o ploaie torentiala conducea cu atentie vechea sa masina Peugeot. Era o seară intunecoasa si
vijelioasa. Picaturile de ploaie zdrobeau necontenit parbrizul autovehiculului. Strangea cu indemanare volanul cauciucat, tinand incapatant piciorul apasat pe pedala de acceleratie, indiferent fiind in fata soselei ude.
Dadu coltul pe bulevard,si o tinu tot inainte. Reagen incetini orbit, stergatoarele nemaifacand fata ploii torentiale. Pe componentă stanga a masinii se vazu o taraba de ziare scoasa din tatani zburand prin aer, care in final, zdrobi o masina in parcare. Trecu peste acest incident, si pasa din nou pe pedala.
Ii placea viteza. Condusul ii oferea o senzatie de euforie, de libertate inimaginabila pe care nimeni si nimic nu ti-o poate oferi mai bine decat o masina.
Era un om suplu, ingrijit, trecut de 35, par brunet inchis, si ochi verzi ca de sarpe. In ochii aceia puteai sa vezi multa bunatate si sprijin, alteori cea mai mare rautate si dusmanie. Nimeni nu l-ar fi vrut pe Reagen dusman, nici macar la golf. Era socotit nebun (daca poate fi considerata nebunie tupeul teribil si actiunile riscante fara noima) dar ca om, era calm si rabdator, desi, avea valoarea de a trece fără întârziere dintr-o extrema in alta.
Putea fi ciilizat,manierat, dar ii puteau cumplit de usor iesi din gura injuraturi de ar fi ofilit si-un stejar, cand era nervos. Cunoscutii stiau cand sa se fereasca de el, cum sa se poarte in anumite situatii. Asa era el.
Iesi din masina, si inchise usa grabit. Purta un impermeabil vechi si-o sapca. Ploaia il uda pana la piele, caci trebuii sa mearga pe o strada laterala, sa dea coltul, ca apoi sa precipite spre intrarea cladirii de 20 de etaje. Portarul il intampina:
-'Seara dom'le.
-Tata a trimis dupa mine?
-Da dom'le.
Intra in hol, si lua liftul. Urca pana la etajul 19, unde se afla biroul tatalui sau. Batu la usa s o voce ragusita ii raspunse sa intre.
-'Seara, ii spuse el pe un ton rece, oficial.
Tatal sau statea rezemat de camin. Era un englez solid, carunt, cam 75 de ani,cu putina burta, care conducea compania de o viata, de la moartea tatalui sau. Aceiasi ochi verzi ucigatori ii avea si el.
-Bei ceva?
Arata cu mana spre o sticla de sampanie din frapiera.
-Multumesc.
Clark, surpinzator, nu mai fusese niciodata in biroul tatalui sau.Camera era spatioasa si bine mobilata, vase chinezesti, vechi nave cu panze si corabii pe semineu.
Turna in pahare.
-Sanatate, spuse el.
Batranul inclina din cap si, cu acelasi ton glacial, ridica paharul drept raspuns.
-Scarboasa noapte, zise el.
Batranul nu-i raspunse, si privi spre pahar.
-Asadar, ma mira ca inca mai stii ca exist.
-Of, termina, nu am chef de toane...
-Ale tale, sau ale mele?
Se lasa o liniste adanca. O rafala de vant lovi geamul. Omul mai varstnic rupse primul tacerea:
-In situatia de fata, sa stii ca prin certuri nu ajungem nicaieri. Nu esti capabil pentru a mosteni Reagen&Co. Nu ai taria necesara.
Esti slab, Clark.
Tanarul se facu rosu, apoi violet, ca in cele din urma chipul sau sa capete nuanta rosiatica de la inceput.
-Si de ce ma rog? Cine o sa mosteneasca? Will? Sean? In loc de mine, care sunt cel mai mare?
Se lasa o liniste mai ucigatoare ca la inceput. O rafala mai puternica izbi geamul, parca profitand de linistea din camera, ca sa se faca auzita.

-Replicile de genul asta te fac si mai slab. Eu raman cu hotararea neclintita. Unul din ei, poate, dar tu in nici un caz. Si n-ai grija, vei avea si tu fracțiune ta de castigat. Tonul lui deveni brusc aspru, accentuand violent pe ultimele cuvinte. Si oricum, sa moara ei 2,si tot n-as fi hotarat. As face mai degraba inca un copil...
-Esti un ticalos nemernic, stiai asta?
-De ce trebuie s-o iei asa...
-Esti si poponar? De cand a murit mama...
-Poate. Din cate stiu eu,homosexualitatea este ceva perfect natural si la moda in zilele noastre.Lasa asta, si uita-te un pic in oglinda. Esti rosu din pricina unei idei cu care ar fi trebuit sa te obisnuiesti de mult!
Ce-l enerva pe barbat nu era incapatanearea batranului, ci faptul ca il chemase la miezul noptii degeaba.
Batranul rase zgomotos si se aseza la birou. Il invita sa ia loc, si se intoarse spre un tablou.Clark il cerceta. Se uita la tablita aurita de pe marginea de jos a acestuia. Scria: David Reagen(1870-1930).Era bunicul lui. Avea o infatisare aspra,si parea ca vazuse numeroase la viata lui.
Aceeiasi ochi verzi priveau suspicios.
-Mare om,sopti el visator,parca pentru sine. Cat calm,cata tarie de caracter,cata putere...A fost cel mai bun dascal pentru mine, un model. L-am urmat in ceea ce facea. Acum, imi pare rau ca nu l-am apreciat destul.
Clark mai privi odata tabloul si un fior ii trecu prin trup. Barbatul din tablou zambea cu jumatate de gura. Acum parca il batjocorea.
-Si acum,repeta el, imi pare rau ca nu l-am apreciat destul... Sa stii ca ai mostenit multe din calitatile lui, si asta ma bucura. Dar nu e destulVreau sa-l vad in tine pe tatal meu, care prin indemanarea lui a ridicat aceasta companie printre cele mai de seama din lume! Vreau sa vad mai mult de la tine inainte sa iti predau totul. Crede-ma ca nici mie nu-mi convine sa-i predau altcuiva stafeta in afara celui mai mare dintre frati. Vreau sa vad un barbat in tine,nu un huligan englez!
Insa aceste vorbe nu-l incalzira cu nimic pe Clark. Se simtea penibil. Se credea capabil, stia asta, stia ca are taria de caracter necesara, toate calitatile tatalui sau. Dar, totusi, ce era asa greu? De ce-ti trebuiau atat de multe? Isi incrunta fruntea si sprancnele intr-o figura de drac nervos, si zise:
-Stii ca nu le voi îngăduie lor sa-ti urmeze la scaun. Sti nespus de bine asta. Si de aseamea, stii cat de nebun sunt cand vreau sa obtin ceea ce mi se cuvine.
-Atunci ce propui?
-Nu ai vrea ca unii din ei 2 sa-ti urmeze. Will e un tampit,retardat distrus, iar Sean e un gagicar de cea mai joasa speta. Doar mi-a furat 3 prietene!
-Conflictele dintre voi nu se pun aici.
-Nu-ti zice oara nimic faptul ca Sean a ajuns sa reguleze 2 soții deodata? Si tu care stampilai oamenii dupa viata lor de noapte!
-O fi asa,dar nu inteleg ce treaba ai tu cu el.
Clark isi trecu mainile de la barbie prin par, apoi se scarpina nervos pe obrazul stang. Nu se dadea batut. Avea de gand sa castige lupta cu excentricul sau tata.
-E un ticalos. Exact ca tine. Poate de aceea il preferi pe el in locul meu.
-Tot nu inteleg de ce te consideri asa tare. N-am vazut la tine pana acum sangele rece necesar pentru a actiona in postura mea. Ca sa-ti faci o idee, am vazut taria necesara la Sean.
-Poate taria-n barbatie... El poate deosebit de bine sa putrezeasca in bordelurile prin care umbla!
Telefonul suna, intrerupand discursul tanarului pregatit dinainte. Batranul intinse mana si ridica receptorul, aproximativ smulgandu-l din mufa:
-Alo, da?
-Samuel T.Reagen la telefon? intreba o voce groasa de la celalat capat al firului.

-Da. Va pot fi de folos cu ceva?
-Din acest clipă sunteti mort. Nu se mai auzi decat tonul de apel. Batranul puse receptorul in furca, si il privi cateva clipe, nedumerit. Clark simti ceva, si intreba:
-S-a intamplat ceva?
In timpul numaidecât urmator, inainte ca batranul sa raspunda, in camera patrunse un punctulet rosu, abia vizibil, care se plimba de pe tablou, pe un vas chinezesc, pe ceas, pe telefon, si apoi pe capul batranului.
-La naiba, ai grija! spuse el, vazand punctul, dar inainte de a reusi sa-l clinteasca vreun pic pe batran, din capul acestuia iesi sange, stropind usor biroul si telefonul negru. Capul i se prabusi zgomotos pe birou. Muri instantaneu, si cu privirea aspra parca inca privindu-l pe fiul sau.

12:45. dupa cateva momente...
Catva timp dupa asasinat, Reagen se ridica de pe scaun si incepu sa cerceteze camera cu privirea. Nu stia ce cauta.
Isi puse mainile in cap si se prabusi la loc pe scaun. Acum stia totul. Intelegea incapatanarea tatalui sau acum. Avea multi dusmani. Chiar el putea fi urmatorul si era constient de lucrul asta. Se blestema amarnic in gand pentru ca a putut fi asa naiv, tembel...
Se dadu nervos cu capul de birou si iesi din camera.